Consider ca fiecare dintre noi dispune de un top al calitatilor si al defectelor pe care le urmareste discret la o alta persoana.
Acest top difera in functie de varsta si de propria experienta de viata. Ei bine, eu mentin de cativa ani pe primele pozitii in acest top doua calitati pe care le consider in prezent esentiale. Pe prima pozitie este capacitatea persoanei de a-si respecta libertatea atunci cand isi depune un cv. Am pierdut destui prieteni care, conditionati de o rata la banca datorata unui credit facut intr-un moment de euforie financiara, au acceptat diverse job-uri unde sunt nevoiti sa renunte la omenie. Pe locul secund sunt cei care ies in evidenta cu lucruri minore. Sunt cei care si-au pastrat capacitatea de a nu se lasa ghidati de turma comunitatii - in forma restransa sau extinsa.
Luna trecuta am fost plecat in concediu. De aceasta data am renuntat la concediiile in afara tarii si am decis sa mergem prin Ardeal. Fara o destinatie precisa. Am vrut sa lasam hazardul sa ne ghideze traseul. Ne-am cazat la pensiuni, in locatii in regim hotelier si la persoane particulare. Am dormit si in masina. Recunosc. Decat sa conduc asemeni donatorilor de organe cand ma simteam obosit trageam putin pe dreapta si ma odihneam.
Cel mai mult ne-a placut la o familie dintr-un sat aflat in apropiere de Medias. Ne prinsese seara pe drum si parca nu mai aveam putere sa ajungem le Medias pentru a ne caza la hotel. Sub impulsul momentului, am zi ca opresc la primii oameni pe care-i vad la poarta. Dupa doar cateva sute de metri vad la o poarta cativa copii jucandu-se cu un motanel. Am oprit. Am spus ca suntem obositi si cautam o camera. Au chemat parintii. Ne-au felicitat ca tinem la viata si ne-au oferit camera de oaspeti pentru o seara.
Stiti povestile despre ospitalitatea romanilor? Sunt adevarate. Inca mai exista familii ospitaliere in tara noastra. Noi am intalnit o astfel de familie.
Cea mai mare surpriza am avut-o putin mai tarziu. Fetele au urcat sus si au pregatit camera. Eu am ramas jos la un pahar micut de palinca. Apoi ne-au invitat la masa. Uimire. Aveau blazon. In living era blazonul familiei. Deasupra semineului. Eu am crezut ca este o simpla antichitate, dar mi-a explicat ca este un blazon conceput de ei cand erau copiii mici. Le-au placut atat de mult incat am contactat o firma sa li-l faca. Bucuria a fost atat de mare incat au mers mai departe. Au inclusiv batiste brodate cu blazonul familiei. De foarte putine ori am ramas fara cuvinte.
Vom pastra promisiunea. I-am invitat la Bucuresti pentru a le intoarce favorul.
p.s. nu am primit permisiunea sa fac fotografii la blazon
Acest top difera in functie de varsta si de propria experienta de viata. Ei bine, eu mentin de cativa ani pe primele pozitii in acest top doua calitati pe care le consider in prezent esentiale. Pe prima pozitie este capacitatea persoanei de a-si respecta libertatea atunci cand isi depune un cv. Am pierdut destui prieteni care, conditionati de o rata la banca datorata unui credit facut intr-un moment de euforie financiara, au acceptat diverse job-uri unde sunt nevoiti sa renunte la omenie. Pe locul secund sunt cei care ies in evidenta cu lucruri minore. Sunt cei care si-au pastrat capacitatea de a nu se lasa ghidati de turma comunitatii - in forma restransa sau extinsa.
Luna trecuta am fost plecat in concediu. De aceasta data am renuntat la concediiile in afara tarii si am decis sa mergem prin Ardeal. Fara o destinatie precisa. Am vrut sa lasam hazardul sa ne ghideze traseul. Ne-am cazat la pensiuni, in locatii in regim hotelier si la persoane particulare. Am dormit si in masina. Recunosc. Decat sa conduc asemeni donatorilor de organe cand ma simteam obosit trageam putin pe dreapta si ma odihneam.
Cel mai mult ne-a placut la o familie dintr-un sat aflat in apropiere de Medias. Ne prinsese seara pe drum si parca nu mai aveam putere sa ajungem le Medias pentru a ne caza la hotel. Sub impulsul momentului, am zi ca opresc la primii oameni pe care-i vad la poarta. Dupa doar cateva sute de metri vad la o poarta cativa copii jucandu-se cu un motanel. Am oprit. Am spus ca suntem obositi si cautam o camera. Au chemat parintii. Ne-au felicitat ca tinem la viata si ne-au oferit camera de oaspeti pentru o seara.
Stiti povestile despre ospitalitatea romanilor? Sunt adevarate. Inca mai exista familii ospitaliere in tara noastra. Noi am intalnit o astfel de familie.
Cea mai mare surpriza am avut-o putin mai tarziu. Fetele au urcat sus si au pregatit camera. Eu am ramas jos la un pahar micut de palinca. Apoi ne-au invitat la masa. Uimire. Aveau blazon. In living era blazonul familiei. Deasupra semineului. Eu am crezut ca este o simpla antichitate, dar mi-a explicat ca este un blazon conceput de ei cand erau copiii mici. Le-au placut atat de mult incat am contactat o firma sa li-l faca. Bucuria a fost atat de mare incat au mers mai departe. Au inclusiv batiste brodate cu blazonul familiei. De foarte putine ori am ramas fara cuvinte.
Vom pastra promisiunea. I-am invitat la Bucuresti pentru a le intoarce favorul.
p.s. nu am primit permisiunea sa fac fotografii la blazon
